De la naștere, frica este una dintre primele emoții pe care le simțim. Aceasta ne-a fost transmisă din generație în generație, având rolul de a ne proteja în fața pericolelor. Dar ce se întâmplă când frica devine un mod de viață, un mecanism de control și o sursă perpetuă de stres? Ca psiholog și mamă, am observat cum tinerii de azi sunt copleșiți de frici și anxietăți, iar acest lucru mă îngrijorează profund. Crescând și eu într-un mediu dominat de frică, înțeleg perfect impactul pe care aceasta îl poate avea asupra dezvoltării și sănătății mentale.
Orice om poate fi supus prin frică. În istorie, regimurile totalitare au folosit frica pentru a menține ordinea și a controla populația. Însă, frica nu este doar un instrument politic. În mediul familial și social, frica poate fi la fel de puternică. Părinții, deseori inconștient, transmit fricile lor copiilor. Am fost crescută în frică și am făcut multe greșeli din această cauză. Înțeleg acum că frica nu este doar o emoție, ci și un mod de a trăi care poate afecta profund comportamentul și deciziile noastre.
Frica nu înseamnă doar disconfort emoțional. La nivel chimic, frica și stresul cronic pot duce la instalarea unor boli psihice grave. Stresul constant poate afecta funcționarea creierului, în special a lobului frontal, responsabil cu procesele cognitive superioare precum luarea deciziilor, planificarea și controlul impulsurilor. Stresul prelungit și frica persistentă pot duce la anxietate, depresie și alte tulburări psihice severe.
În era digitală, tinerii sunt adesea legați de telefoanele lor, ceea ce poate fi atât benefic, cât și dăunător. Pe de o parte, tehnologia poate fi o sursă valoroasă de informații și sprijin emoțional. Pe de altă parte, poate amplifica frica și anxietatea prin expunerea constantă la știri negative, cyberbullying și presiunea rețelelor sociale. Totuși, dacă învățăm să utilizăm tehnologia într-un mod constructiv, aceasta poate deveni un instrument puternic pentru dezvoltarea personală și reducerea stresului.
Cheia pentru a rupe lanțul fricii este schimbarea modului de gândire și comportamentului. Lobul frontal al creierului nostru este capabil să asimileze informații noi și să se adapteze. Prin tehnici de mindfulness, terapie cognitiv-comportamentală și educație emoțională, putem învăța să ne gestionăm fricile și să ne reducem stresul. Este esențial să cultivăm un mediu în care tinerii să se simtă în siguranță și susținuți, nu controlați prin frică.
Frica este o emoție naturală și necesară, dar când devine un mod de viață, poate avea consecințe devastatoare asupra sănătății mentale și dezvoltării noastre. Ca mamă și psiholog, îmi doresc să văd o schimbare în felul în care ne educăm copiii. Este vital să învățăm să gestionăm frica și să promovăm un mediu bazat pe încredere, siguranță și sprijin emoțional. Numai astfel putem spera să rupem lanțul fricii și să construim o generație de tineri sănătoși și echilibrați.
