joi, 23 mai 2024

Amintindu-ti că adevărata esență a vieții este deseori ascunsă privirii





În viaţa omului, pe măsură ce alergi, nu oboseşti ci te odihneşti. Sufletul, pe măsură ce se lărgeşte, cu bucurie sau tristeţe, se umple de speranţă. Pentru că primeşti, după mai multe etape, un fel de încredere ascunsă dar esenţială în tine şi mai ales în „tine trecând prin viaţă”. O încredere în lume şi în faptul că tocmai lucrurile care nu se văd, cele pe care le-am lăsat presărate pe drumul vieții sau sub lumina lunii, toate aceste lucruri care nu se văd dar din care suntem făcuţi, au construit ceva în univers.

Această perspectivă asupra vieții ne invită să vedem dincolo de aparențe, să căutăm esența fiecărei experiențe și să ne încredem în călătoria noastră personală. În tumultul vieții, atunci când alergăm spre diverse țeluri, nu obosim, ci ne odihnim sufletul prin acumularea de experiențe și învățături. Fiecare moment de bucurie sau tristețe contribuie la lărgirea sufletului, umplându-l de o speranță tăcută dar puternică.

Încrederea aceasta, ascunsă dar vitală, se naște din experiențele noastre și din capacitatea noastră de a ne adapta și de a învăța. Este o încredere în noi înșine, în capacitatea noastră de a trece prin viață, de a face față provocărilor și de a găsi sens în momentele de incertitudine. Această încredere nu este vizibilă, dar este esențială pentru a naviga prin viață cu speranță și determinare.

Esențialul, în această reflecție, nu se vede cu ochii, ci se simte cu inima. Cele mai importante lucruri din viață, precum iubirea, speranța, credința și încrederea, nu pot fi măsurate sau observate direct, dar ele formează fundamentul existenței noastre. Înțelepciunea populară ne amintește că „bine nu se vede decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”

În drumul vieții, fiecare experiență, fiecare pas și fiecare moment trăit contribuie la construcția unui univers personal, unic și valoros. Chiar dacă nu putem vedea direct impactul acestor experiențe, ele sunt fundamentale pentru creșterea și dezvoltarea noastră ca indivizi. Fiecare lucru lăsat în urmă, fiecare amintire și fiecare lecție învățată sunt parte integrantă din cine suntem și din cine devenim.

Astfel, înțelegem că viața este o călătorie plină de mistere și revelații, o odisee în care sufletul nostru se lărgește și se umple de speranță cu fiecare pas. Această perspectivă ne îndeamnă să avem încredere în noi înșine și în drumul nostru, să prețuim fiecare moment și să recunoaștem valoarea esențială a lucrurilor invizibile.


Poezie Ciclul Neputinței

 Ciclul Neputinței Ce faci tu, nu face nimeni,   Aceasta-i vremea satului ce va să vie,   Noi umblăm în cercuri, fără să știm,   Care-i sens...