Cum spunea Constantin Noica ... confruntarea directă cu proprii demoni este cu adevărat cel mai greu război al omului.
Pentru că demonii nu vor să fie recunoscuți, demascați. Ei se mulează atât de pervers pe mintea omului, se implantează sub formă de gânduri, de "cugete", apoi cresc în om, ca niște tumori, devenind parte integrantă din el.
Se zbat și fac gălăgie pentru ca omul să nu-și mai poată auzi inima, să uite de sufletul său, de esență.
Apoi omul îi manifestă inconștient, crezând că așa e normal.
Omul care trăiește în frică, omul mereu nemulțumit, omul care alege mereu drama, victimizarea, omul care iubește bârfa și conflictul, omul care caută mereu vinovați în exterior.
Omul care respinge orice soluții sau răspunsuri, pentru că el, de fapt, nu dorește rezolvări, nu vrea ca demonii să-i fie anihilați, ci din contră, caută să-i perpetueze în următoarea gazdă.
Dacă îi arăți niște evidențe care i-ar dărâma mitul, te înjură, pentru că omul divinizează acel mit care îi dă sens existenței, iar fără el "viața ar fi pustie".
Am fi tentați să credem că acești demoni sunt tot una cu orgoliul omenesc.
Și nu contează numărul de facultăți, doctorate, diplome...
"Dezbină și cucerește" - ce poate fi mai clar?
O tactică de manipulare utilizată azi in mass media toată lumea are dreptul la opinie este doar pentru a câștiga putere.
Îți spune că toți ceilalți "mint".
Spunându-ți că toți din jur mint, te face, din nou, să nu mai fii sigur pe nimic.Esti plin de traume și de problemele. E o tehnică de manipulare. Te face să apelezi la el pentru informația “corectă”.
Cu cât mai repede devii conștient de aceste tehnici, cu atât mai repede îl vei identifica și vei evita să-i cazi în plasă.
Dezbină omul - separă-i mintea de inimă și l-ai însclăvit.
Oamenilor le sunt induse anumite stări emoționale, apoi sunt mânați acolo unde se dorește. Iar ei habar n-au, trăiesc cu impresia că ei simt/cred toată această realitate creată.
Sfântul Vasile cel Mare, despre coborârea minții în inimă:
„Căci dacă mintea nu se ocupă de treburi din afară, şi nici nu se împrăştie prin simţuri în toată lumea, se retrage în sine însăşi. Atunci ea se înalţă în mod spontan la contemplarea lui Dumnezeu. Luminată de acea splendoare dumnezeiască, ea uită de propria ei fire."
Lasă-te purtat de această experiență și observă cum te simți pe măsură ce te apropii mai mult de esența ta.
