Taina Schimbării
Sentimentele ce curg prin noi, ca râuri tăcute,
Adună-n suflet ecouri din jur, din lume neștiute.
Povara cuvintelor nerostite, ascunse în gânduri,
Se înalță în tăcerea nopții ca vechi legăminte, ca frânturi.
Omul, rătăcit pe cărarea vieții ce se deschide,
Învață să ierte, să piardă, să creadă, să se încreadă,
Lăsându-și ancorele în ape necunoscute și noi,
Pășind fără teamă, chiar și pe poteci de noroi.
Totul se schimbă, clipă de clipă, precum anotimpurile trec,
Trăirile de ieri sunt umbra ce azi nu o mai petrec.
Dar e puterea celui care știe să înalțe din cenușă,
Să transforme tot ce moare, să creeze viața dusă.
Căci nimic nu ne aparține cu adevărat, nici timp, nici loc,
Oamenii vin și pleacă, iar legăturile-s de fum și foc.
Dar în taina schimbării stă frumusețea nesfârșită,
Să înveți să accepți, să înflorești în orice ispită.
Schimbarea e taina vieții, e firul ce ne leagă de cer,
Accept-o ca pe un dar, ca pe o adiere-n mister.
Căci în veșnicie, doar clipa rămâne ca mărturie,
Tot ce-ți aparține cu adevărat e propria-ți trăire.
Loredana Ramona Rusu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu