Divorțul reprezintă o schimbare majoră în viața oricărei familii, iar cel mai dificil este pentru copii să treacă prin această experiență. Este crucial ca atât părinții, cât și bunicii să înțeleagă cum să se comporte pentru a sprijini copilul, să mențină un mediu sănătos și echilibrat și să evite greșeli frecvente, cum ar fi criticarea celuilalt părinte. Iată câteva sfaturi practice pentru părinți și bunici despre cum să navigheze această situație cu sensibilitate și respect pentru binele copilului.
Respect reciproc în fața copilului
O greșeală frecventă în divorțuri este criticarea fostului partener în prezența copiilor. Deși sentimentele negative sunt uneori inevitabile, este important ca acestea să nu fie exprimate de față cu copilul. Când unul dintre părinți vorbește negativ despre celălalt, copilul poate experimenta sentimente de rușine, vinovăție sau confuzie. Copiii simt nevoia să își iubească și să își respecte ambii părinți, iar astfel de conflicte îi pot destabiliza emoțional.
În schimb, este bine ca părinții să adopte o atitudine pozitivă sau neutră. Spre exemplu, în loc să facă remarci negative, un părinte poate spune: „Știu că este greu pentru tine acum, dar amândoi te iubim foarte mult și vom fi mereu alături de tine.” Astfel, copilul se simte iubit și înțeles, fără să fie forțat să ia partea vreunui părinte.
Evitarea remarcilor despre asemănările copilului cu celălalt părinte
Un alt obicei dăunător, frecvent atât în rândul părinților, cât și al bunicilor, este comentarea asemănărilor fizice sau de personalitate ale copilului cu celălalt părinte. Afirmații de tipul „ești ca tatăl tău” sau „ai aceleași defecte ca mama ta” pot afecta imaginea de sine a copilului, făcându-l să simtă că are trăsături nedorite. Este important să încurajați copilul să își dezvolte propria identitate și să se simtă acceptat pentru cine este.
Comunicare deschisă și colaborare între părinți
Chiar dacă relația de cuplu a luat sfârșit, rolul de părinți trebuie să rămână unul de colaborare. Este recomandat să mențineți o comunicare deschisă, calmă și civilizată, astfel încât copilul să aibă un mediu stabil și predictibil. În stabilirea unui program de vizită, a regulilor de educație și în împărtășirea responsabilităților, ambii părinți trebuie să fie pe aceeași lungime de undă. Când copilul vede că părinții colaborează, el se simte mai în siguranță și mai protejat.
Rolul bunicilor în susținerea unui mediu echilibrat
Bunicii joacă un rol extrem de important în viața copilului, dar este esențial ca aceștia să își păstreze o atitudine neutră. Uneori, bunicii, din dorința de a-și susține copilul (părintele copilului), pot face comentarii negative despre fostul partener în fața nepotului, ceea ce creează tensiuni și îi transmite copilului mesajul că trebuie să ia o parte. Este de preferat ca bunicii să ofere sprijin emoțional necondiționat, fără să intervină într-un mod negativ în relația copilului cu părinții.
Evitarea șantajului emoțional
Copiii nu ar trebui niciodată puși în situația de a alege între părinți. Comentariile de tipul „dacă îți iubești mama, nu ar trebui să te mai vezi cu tata” sunt extrem de dăunătoare și îi pot crea copilului o mare presiune emoțională. Fiecare părinte ar trebui să încurajeze o relație sănătoasă între copil și celălalt părinte, lăsându-i copilului libertatea de a-și exprima afecțiunea față de ambii părinți fără teamă de a dezamăgi pe cineva.
Exemple concrete de comportamente benefice și dăunătoare
Un exemplu de comportament dăunător este atunci când un părinte spune copilului: „Mama ta nu se gândește niciodată la noi” sau „Tatăl tău ne-a lăsat pentru că nu-i pasă de noi.” Astfel de afirmații nu doar proiectează o imagine negativă asupra celuilalt părinte, dar îi transmit copilului o povară emoțională greu de gestionat. În schimb, un comportament benefic este când părintele spune: „Știu că poate fi confuz pentru tine acum, dar amândoi te iubim și vom fi mereu alături de tine.” Această abordare îi arată copilului că părinții săi sunt dedicați lui și că divorțul nu afectează afecțiunea lor pentru el.
De asemenea, încurajarea relației copilului cu celălalt părinte este esențială. De exemplu, un bunic poate spune: „Tatăl tău ar fi atât de mândru de ce ai realizat” pentru a întări legătura copilului cu părintele.
Impactul psihologic al criticii asupra copiilor
Criticile constante la adresa celuilalt părinte au un impact psihologic profund asupra copilului. Studiile arată că, atunci când copiii aud remarci negative despre părintele lor, pot dezvolta anxietate, rușine și sentimente de vinovăție. Ei pot simți că trebuie să aleagă între părinți, ceea ce generează un conflict intern destabilizator. Mai mult, copilul poate internaliza aceste critici, ceea ce îi afectează încrederea în sine și imaginea de sine.
Sfaturi pentru bunici
Bunicii pot contribui la crearea unui mediu armonios prin câteva gesturi simple și pozitive:
- Evitați să faceți remarci negative despre fostul partener al copilului dumneavoastră. Este esențial ca nepoții să simtă că ambii părinți sunt respectați.
- Încurajați o relație sănătoasă cu ambii părinți– susțineți copilul în menținerea legăturii cu ambii părinți fără să luați partea vreunuia.
- Oferiți sprijin emoțional fără a interveni – ascultați copilul, dar nu interveniți cu judecăți.
- Evitați comparațiile între copil și părinți; lăudați-l pentru cine este el.
- Fiți un exemplu de comportament pozitiv– copiii învață prin exemplu; tratați ambii părinți cu respect pentru a contribui la stabilitatea emoțională a copilului.
- Comunicați cu părinții despre rolul dumneavoastră și respectați limitele stabilite.
- Oferiți un spațiu de liniște și stabilitate pentru copil, unde să se simtă iubit și sprijinit.
Divorțul este o perioadă complicată pentru toate persoanele implicate, însă părinții și bunicii pot contribui esențial la menținerea unui mediu sănătos pentru copil. Este crucial ca fiecare adult din viața copilului să păstreze o atitudine de respect și empatie față de ceilalți și să îl sprijine pe copil să-și păstreze stabilitatea emoțională. Cu răbdare și respect reciproc, divorțul poate fi gestionat astfel încât copilul să crească într-un mediu plin de iubire, sprijin și înțelegere, având o relație sănătoasă cu ambii părinți.
